Tulburările de alimentație la adulți: simptome, evaluare psihiatrică și tratament

Modificări ale comportamentului alimentar

Schimbările comportamentului alimentar pot deveni persistente, rigide sau dificil de controlat și pot ocupa o parte tot mai importantă din viața de zi cu zi.

• restricționarea persistentă a alimentației sau reducerea varietății alimentelor;
• evitarea meselor ori a situațiilor sociale care implică mâncare;
• episoade recurente în care persoana simte că pierde controlul asupra alimentației;
• reguli și ritualuri alimentare rigide;
• alimentația în secret sau evitarea meselor împreună cu alte persoane;
• încercări repetate de a compensa alimentația, fără descrierea metodelor;
• preocupare persistentă pentru alimentație, greutate, formă sau imagine corporală.

Semne emoționale și cognitive asociate alimentației

Relația cu alimentația și corpul poate fi însoțită de teamă, rușine, vinovăție, autocritică sau gânduri rigide care limitează flexibilitatea și participarea la activitățile obișnuite.

• teamă intensă legată de creșterea în greutate;
• nemulțumire persistentă față de greutate sau imagine corporală;
• rușine, vinovăție ori suferință emoțională după masă;
• anxietate asociată alimentației;
• izolare și evitarea situațiilor sociale;
• iritabilitate și dificultăți de concentrare;
• gânduri și reguli rigide legate de hrană și corp.

Semne fizice și afectarea vieții de zi cu zi

Unele semne fizice pot fi asociate alimentației insuficiente, episoadelor de pierdere a controlului sau încercărilor de compensare. Aceste manifestări pot avea și alte cauze, de aceea necesită evaluare medicală, nu interpretare izolată.

• oboseală, slăbiciune sau modificări persistente ale energiei;
• amețeală ori senzație de instabilitate;
• tulburări de somn;
• dificultăți de atenție și concentrare;
• simptome digestive persistente;
• modificări ale stării fizice;
• afectarea activității profesionale, sociale sau familiale.

Află de ce poate fi necesară și evaluarea sănătății fizice.

Anorexia nervoasă

Anorexia nervoasă este asociată cu restricționarea persistentă a alimentației, teama intensă de creștere în greutate și o percepție rigidă sau distorsionată a greutății și formei corporale. Evaluarea trebuie să ia în considerare și starea fizică, nu doar comportamentul alimentar.

Bulimia nervoasă

Bulimia nervoasă include episoade recurente în care persoana simte că pierde controlul asupra alimentației, urmate de comportamente compensatorii și de preocupări intense legate de greutate ori formă corporală.

Tulburarea de alimentație compulsivă (binge-eating disorder)

Tulburarea de alimentație compulsivă presupune episoade recurente de alimentație însoțite de senzația pierderii controlului și de suferință emoțională, fără comportamente compensatorii recurente. Nu este echivalentă cu un episod ocazional de mâncat excesiv.

ARFID la adulți – tulburarea de aport alimentar evitant/restrictiv

ARFID implică limitarea cantității sau varietății alimentelor din cauza sensibilităților senzoriale, a fricii de consecințele alimentației ori a interesului redus pentru mâncare. Spre deosebire de anorexia nervoasă, evitarea nu este determinată în principal de preocupări legate de greutate sau imagine corporală.

Pica – consumul persistent de substanțe nealimentare

Pica este o tulburare de alimentație și alimentare în care o persoană consumă în mod repetat substanțe care nu sunt alimente și nu au valoare nutritivă. Situația necesită evaluare în context medical, psihiatric, nutrițional, psihologic și cultural, în funcție de particularitățile persoanei.

Tulburarea de ruminație

Tulburarea de ruminație implică revenirea repetată a alimentelor după masă. Manifestarea trebuie diferențiată de afecțiunile digestive, de alte cauze medicale și de alte tulburări de alimentație.

Alte tulburări de alimentație și alimentare specificate

Această categorie include tablouri clinice care provoacă suferință sau afectează semnificativ viața socială, familială ori profesională, dar care nu corespund integral unei singure categorii diagnostice descrise anterior.

Schimbări persistente legate de alimentație și corp

O evaluare poate fi utilă atunci când schimbările legate de alimentație, greutate sau imagine corporală devin frecvente, rigide ori dificil de controlat.

• restricționarea alimentației sau evitarea repetată a meselor;
• episoade în care persoana simte că pierde controlul asupra alimentației;
• comportamente compensatorii, fără descrierea metodelor;
• reguli sau ritualuri alimentare rigide;
• preocupare intensă pentru greutate, formă sau imagine corporală;
• modificări importante ale relației cu hrana.

Afectarea stării emoționale și a vieții de zi cu zi

Semnele asociate alimentației pot influența starea emoțională, relațiile și activitățile obișnuite, chiar dacă persoana nu are încă un diagnostic confirmat.

• anxietate, depresie sau simptome obsesiv-compulsive asociate;
• rușine, vinovăție sau teamă legate de alimentație;
• izolare și evitarea situațiilor sociale;
• dificultăți de atenție și concentrare;
• afectarea relațiilor, muncii sau activităților zilnice;
• suferință emoțională persistentă.

Alte motive pentru solicitarea unei evaluări

Consultația poate fi solicitată și atunci când există îngrijorări din partea familiei, recomandarea unui alt specialist sau reapariția simptomelor.

• reapariția simptomelor după un tratament anterior;
• îngrijorarea familiei sau a persoanelor apropiate;
• recomandarea medicului de familie ori a altui specialist;
• apariția unor consecințe fizice sau a unor investigații medicale modificate;
• neclaritatea privind diferența dintre o dificultate temporară și o posibilă tulburare;
• nevoia de orientare către specialiștii potriviți.

Istoricul simptomelor și al comportamentului alimentar

Medicul urmărește când au apărut schimbările, cum au evoluat și în ce mod influențează alimentația și viața de zi cu zi.

• debutul și evoluția simptomelor;
• modificările comportamentului alimentar;
• episoadele de restricționare sau de pierdere a controlului asupra alimentației;
• regulile și ritualurile legate de alimentație;
• relația cu greutatea, forma și imaginea corporală;
• impactul simptomelor asupra vieții profesionale, sociale și familiale.

Starea emoțională și dificultățile psihice asociate

Evaluarea urmărește și dificultățile emoționale care pot apărea împreună cu simptomele alimentare sau care le pot influența evoluția.

• anxietate și teamă asociate alimentației;
• simptome depresive;
• gânduri sau comportamente obsesiv-compulsive;
• rușine, vinovăție ori autocritică legate de alimentație și corp;
• experiențe traumatice relevante;
• dificultăți de atenție, somn sau reglare emoțională.

Istoricul medical, tratamentele și consumul de substanțe

Contextul medical și tratamentele utilizate pot influența simptomele, riscurile și recomandările ulterioare.

• istoricul medical relevant;
• medicamentele și suplimentele utilizate;
• evaluările și tratamentele anterioare;
• consumul de alcool sau alte substanțe;
• investigațiile ori recomandările primite anterior de la alți specialiști.

Evaluarea riscurilor și informațiile suplimentare

Medicul analizează dacă există riscuri care necesită intervenție rapidă și dacă sunt necesare informații suplimentare pentru clarificarea situației.

• riscul de autoagresiune sau suicid;
• deteriorarea funcționării zilnice;
• riscurile asociate consumului de substanțe;
• nevoia unei evaluări medicale suplimentare;
• informații relevante oferite de familie, atunci când consimțământul persoanei și cadrul medical permit acest lucru.

Cât durează evaluarea psihiatrică?

Nu există o durată identică pentru toate persoanele. Uneori informațiile necesare pot fi discutate într-o singură consultație, iar în situațiile complexe pot fi necesare mai multe întâlniri, documente medicale suplimentare sau colaborarea cu alți specialiști.

Ce poate include evaluarea medicală?

Evaluarea medicală urmărește identificarea eventualelor consecințe fizice și stabilirea investigațiilor necesare pentru situația fiecărei persoane.

• discuția despre simptomele fizice și modificările stării generale;
• examinarea clinică și evaluarea semnelor vitale;
• evaluarea hidratării și a stării nutriționale;
• analize de laborator, atunci când sunt indicate;
• electrocardiogramă sau alte investigații, în funcție de simptome și riscuri;
• monitorizarea evoluției și a eventualelor efecte ale tratamentelor;
• consultații în alte specialități, atunci când sunt necesare.

Cine poate fi implicat în îngrijire?

Componența echipei depinde de tipul simptomelor, de starea fizică și de riscurile identificate. Îngrijirea poate presupune colaborarea dintre mai mulți specialiști, fără ca fiecare persoană să aibă nevoie de exact aceeași echipă.

• medicul de familie sau un medic din altă specialitate;
• medicul psihiatru;
• psihologul sau psihoterapeutul;
• specialistul în nutriție;
• servicii medicale specializate, atunci când nivelul de risc o impune.

De ce depinde planul de tratament?

Recomandările sunt formulate după evaluarea sănătății psihice și fizice și pot fi ajustate pe măsură ce simptomele, riscurile și nevoile persoanei se modifică.

• tipul tulburării de alimentație;
• severitatea și evoluția simptomelor;
• starea fizică și riscurile medicale;
• riscul psihiatric;
• depresia, anxietatea sau alte dificultăți asociate;
• tratamentele urmate anterior și răspunsul la acestea;
• nevoile și preferințele persoanei;
• sprijinul familial și social disponibil;
• necesitatea unui nivel mai intens de îngrijire.

Ce poate include tratamentul multidisciplinar?

Tratamentul multidisciplinar poate reuni intervenții psihologice, psihiatrice, medicale și nutriționale. Nu fiecare persoană are nevoie de aceeași echipă sau de toate intervențiile simultan.

• psihoterapie adaptată tulburării de alimentație;
• monitorizarea sănătății fizice;
• sprijin și intervenție nutrițională;
• evaluarea și tratamentul dificultăților psihice asociate;
• medicație, numai atunci când există o indicație medicală;
• implicarea familiei sau a persoanelor apropiate, cu acordul pacientului;
• monitorizarea progresului și ajustarea planului;
• intervenții pentru prevenirea recăderilor.

Când poate fi necesar un nivel mai intens de îngrijire?

Multe persoane pot primi îngrijire în regim ambulatoriu, însă deteriorarea stării fizice, riscurile psihiatrice, dificultatea de a funcționa în siguranță sau lipsa răspunsului la intervențiile inițiale pot necesita servicii mai intensive ori îngrijire specializată. Nivelul de îngrijire este stabilit prin evaluarea completă a situației, nu numai pe baza diagnosticului, greutății sau aspectului corporal.

Ce documente medicale pot fi utile?

Nu este obligatoriu ca toate documentele să fie disponibile. Pot fi aduse informațiile și actele medicale pe care persoana le are deja.

• scrisori medicale, bilete de externare sau alte documente relevante;
• analize și investigații recente;
• lista actuală a medicamentelor și suplimentelor utilizate;
• evaluări psihiatrice, psihologice sau nutriționale anterioare;
• informații despre tratamentele urmate și răspunsul observat;
• recomandări primite anterior de la alți specialiști.

Ce informații despre simptome poți pregăti?

O descriere orientativă a schimbărilor observate poate fi mai utilă decât încercarea de a stabili singur un diagnostic.

• când au început dificultățile și cum au evoluat;
• schimbările observate în comportamentul alimentar;
• preocupările legate de greutate, corp sau alimentație;
• modificările stării emoționale și fizice;
• impactul asupra relațiilor, muncii și vieții de zi cu zi;
• reapariția simptomelor după un tratament anterior.

Ce întrebări poți nota înainte de consultație?

Întrebările notate în prealabil pot ajuta persoana să discute subiectele importante, mai ales dacă întâlnirea produce emoții sau neliniște.

• ce poate explica simptomele observate;
• dacă este necesară și o evaluare medicală;
• ce alți specialiști ar putea fi implicați;
• ce opțiuni de tratament pot fi discutate;
• cum vor fi stabilite următoarele etape;
• cum este protejată confidențialitatea informațiilor medicale.